Caritate…bizara

Asteptam sarbatorile si ne lovim, la tot pasul, de cadourile pregatite pentru sacul lui Mos Craciun.
Unii sunt mai darnici, isi incurajeaza copilasii sa-i dezvaluie Mosului, dorinta secreta si-i lasa sa-si lipeasca nasucurile rosii, de vitrinele pline cu jucarii.
Altii trec, nepasatori, obsedati de grijile cotidiene, pe langa mii de luminite aprinse, parca, pentru a le incalzi inima.
Exista, din pacate, pe lumea asta si copilasi sarmani, ale caror scrisori tind sa se rataceasca. De aceea sustin ca una din cele mai frumoase fapte pe care le poti face este sa-l ajuti pe Mosu’ sa-i regaseasca.

Fundatiile sunt tot mai pricepute in transformarea simplelor donatii in evenimente ce raman in sufletul participantilor.
Pana aici…nimic de reprosat.
Si totusi…
Nu as putea sa va spun exact daca este un scenariu, o intamplare regizata, bine pusa la punct, dar, citind un mesaj despre o sarbatorire de acest gen, m-am simtit la „camera ascunsa”.
O Fundatie binevoitoare-ca doar nu are cum sa fie rau-facatoare, nu? -ne invita sa fim Mosnegi (ca Mos Craciun e numai unul) pentru cateva centre de plasament.
Considerata o alegere „topitoare de inimi”, Fundatia a afisat scrisorile copiilor catre Mos Craciun.
Mosul nu cred ca s-a suparat, roicum avea nevoie de putin ajutor, dar eu am ramas gura-casca. Ma asteptam la orice, dar la asta, nu!
Primul obiect dorit de vreo 90% dintre copii ce credeti ca era?
Dulciuri?
Nu!
Papusi si masinute?
Nu!
Carti si jocuri?
Nu!
Haine?
Nici atat!
Era o tableta!
Hmmm, ma gandesc eu, o fi avand Fundatia un sponsor special si le-a sugerat copiilor ce sa ceara?
Nu am gasit raspuns concret. Ca doar…daca era vreun sponsor li se sugera si Mosnegilor spre cine sa se-ndrepte…nu?
Bietii copii! Cat sunt de angrenati in vartejul tehnologiei si cat de repede vor uita sa se joace, cu adevarat!
M-am intristat, mi se parea ca, in aceste cazuri si asa destul de triste, acesti ingerasi de copii isi regasesc copilaria curata, isi dezvolta imaginatia citind, sau reinventand jocuri, pe care noi, adultii, le-am uitat deja.
Ei sunt inocenti, nu avem ce sa le reprosam mai mult decat ca sunt ascultatori. Asculta de adultii doritori de tablete!
De aceea, va rog, pe cei darnici, care alegeti sa fiti „Mosneagul” pentru cineva, deschideti-va nu doar punga, ci si ochii si cititi, printre randuri, ce cadou ar putea face un copil fericit!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Aurora Borealy…de Craciun

Daca exista ceva mai frumos pe lume decat Craciunul…nu stiu. O sarbatoare atat de plina de speranta!
E un moment cand ne asteptam la bucurii, cand speram sa fim cu totii uniti, sa ne revedem familia vesela, langa o soba fierbinte, la o masa cu bunatati aburinde si cu un brad mare, „imbracat” de sarbatoare si doldora de cadouri.
De fiecare data cand ma gandesc la Craciun, parca-mi imaginez atelierul Mosului, acolo in nord, plin de spiridusi, jucausi, dar foarte talentati, care ne pregatesc toate cadourile.
Oooo si lista e mare!
Gandindu-ma intr-acolo… visez, cu ochii deschisi si ma vad in postura de …Doamna Craciun, intocmind si eu, o lista, cu ce as dori sa primesc.
Am gasit eu ceva frumos, doar nu credeti ca las totul pe mana lui Mos Craciun! La magazinul Borealy.ro, unde mi-am trimis cativa spiridusi ai iernii, sub acoperire, am gasit acest colier Contesa Red Rubin.

Va puteti imagina, cat de frumos se asorteaza cu rochita mea de gala?
Hai, nu fiti rai, nu am uitat de bietul Mos. Am o surpriza pentru el…ceva ce-l va incalzi bine, dupa noaptea magica, in care imparte daruri. Merita si el un cadou, nu?

Ah si cum Mosul e cam batran si uituc, trebuie neaparat sa le reamintesc elfilor dragi, ca nu avem voie sa uitam de partenerii nostri de afaceri, asa ca Zana Maseluta, Zana Anotimpurilor si Zana cea Buna vor primi in dar cate o pereche de cercei care sa le aminteasca de pufosii fulgi de nea.

Iepurasul de Paste este atat de elegant, incat nimic nu i s-ar potrivi mai bine decat acesti butoni(seamana cu ai Mosului).
.
Craciunita, fetita noastra, mi-a soptit ca si ei i-ar placea un cadou de la Borealy. Nici nu v-ar veni sa credeti ce anume. A pus ochii pe acest colier:

Draguta de ea, nu-si doreste pandantivul pentru ea. Ar dori, de Craciun, sa-l agate pe o stea, ca oamenii sa se mai bucure de o minune pe Pamant, vazand steaua luminoasa, la fel ca acum 2013 ani.
Nu-i asa ca, uneori, aceste ganduri gingase sunt chiar motivul pentru care ne imbunam, de sarbatori?
Daca tot suntem cu totii mai buni, haideti sa ne notam reteta fericirii si sa ne tratam cu ea, in fiecare zi.
Anul acesta, ma alatur familiei mele si dorinta pe care o am este ca toata lumea sa primeasca, pe langa multe cadouri dragute, un sac cu sanatate, cateva cutii de noroc si o sticla mare, de fericire. Sper ca Mosul mi-a auzit gandurile si-mi va indeplini dorinta!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului si cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Dar cu … dar!

V-am asaltat in aceasta primavara, prevazatoare, cu povesti de iubire si de cadouri frumoase, pentru cele dragi.
Din cate mi-a soptit mie o vrabiuta, nici voi, baietii nostri dragi nu v-ati lasat mai prejos si ati apelat la ofertele atat de diverse si de tentante ale magazinului OnlineBijoux, pentru a ne aduce un zambet pe buze.
Cu toate ca inca nu am ajuns in data de 8 martie, sunt convinsa ca unele bijuterii de argint asteapta , cuminti in cutiuta de cadou, asa ca am decis: in avans, ma gandesc sa propun si doamnelor sa va sarbatorim pe voi.
Va vad deja cum zambiti, pe sub mustata, asa ca nu scapati usor,inainte de a va „cadorisi”, am de gand sa insir o multime de motive pentru care meritati sa fiti premiati:
– stiti cand sa nu luati telecomanda de la televizor, chiar daca v-am innebunit cu filmele romantice, mai bine ne aduceti o paturica pufoasa, ceva de rontait si mergeti la vecinu’ sa vedeti impreuna meciul de fotbal;
– daca vrem la cumparaturi, inghititi in sec si nu ne reprosati, ci „profitati” de acest timp si munciti mai mult, ca doar trebuie sa aduca cineva bani in familie
– ca sa nu ne suparam ca „mergeti la bere” ne rasfatati cu ciocolata si flori
– nu uitati de aniversari (mai ales daca suntem noi grijulii si va aducem aminte din timp 🙂 ) si ne oferiti cele mai frumoase bijuterii.
Asadar, luand toate aceste elemente in calcul, ma gandesc sa intru tot la prietenii mei, pe site, unde voi gasi, cu siguranta, unul dintre cele mai frumoase ceasuri de mana, pentru voi si pentru dragul meu.
Ca sa va fac pofta, va ofer o mostra, va place?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Acest articol are caracter promotional, fotografia oferita nu apartine autorului, ci este preluata de pe site-ul oficial al magazinului de bijuterii.

Ca…cadou :)

În buna tradiţie a portmoneului veşnic gol şi abuzat, am început să-mi clătesc ochii, prevăzătoare, prin paginile de internet  cu „cadouri”.

Văleu, m-a luat groaza.

Cât suntem de tipicari şi lipsiţi de inspiraţie!

Deşi m-am dat huţa prin multe astfel de oferte, nu am gasit nimic haios, sau măcar o idee pe care s-o ţina minte „omu’ „, că deh, buget mic…cadou original, nu?

Să începem aşadar:

-La femei: cercei, inele-gablonţ (că doar şi voi aveţi buget de criză nu-i aşa, drăguţilor?), rame de fotografii, papuci de casă-neapărat roz şi vreo doua oale…inteligente (dacă noi nu suntem, măcar gospodăria să fie 😉 )

-La bărbaţi: cravată, ceas, pahare de diverse culori şi neapărat- pipe, narghilele şi altele, din aceeaşi familie. Măi, dar ce gentlemani mai sunteţi!

-La copii: dacă nu i-am înnebunit până acum cu puzzle-urile, le avem din nou, în ofertă, la fel ca o mie de păpuşi gen Barbie-că cele originale se găsesc mai greu, joculeţe aşa-zis inteligente, la care singura sclipire pe care o găsesc este faptul ca schimbă des „coperta” şi atunci ne trezim că le cumpărăm pe aceleaşi, de două-trei ori (în speranţa unei îmbunătăţiri) şi…cam atât.

Şi aşa mă duce gândul spre trecutu-mi glorios, când, copil fiind, căutam cu înfrigurare prin sertare vreun obiect interesant, pe care-l împachetam într-o batistuţă sau o foaie de hârtie alaturi de un bileţel cu „te iubesc mult-mami, tati (sau oricine era împricinatul)”. Iar la depunerea solemnă a cadoului eram întâmpinată, invariabil, cu mulţi pupici şi strângeri în braţe, dragi mie.

Sunt tare dezamagita, ma asteptam la mai mult.

Dacă politica e plină de cercuri vicioase, mai mult sau mai putin concentrice, cu personaje care se intersectează la tot pasul în zborul politic inter-partide, dacă ţara nu-şi mai protejează locuitorii şi-şi vinde resursele pe mai nimic, dacă bancurile cu Bulă sunt tot mai rare, vreţi să mă faceţi să cred că nici inspiraţie nu mai avem?

Hai valea, refuz să-mi pierd încrederea în noi!

Aşadar, dacă va loveşte inspiraţia, daţi un semn!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Panică de sărbători

Nu, nu e prea devreme. De când cu criza, mi-am făcut timp pentru cadouri , sau cel puţin am încercat o relativă programare de buget.

Sunt genul de om care se bucură foarte tare când poate dărui ceva interesant şi cu toate că mi-ar plăcea să surprind pe cineva, dăruind un televizor de ultimă generaţie, nu am cum să-mi permit asemenea gesturi, aşa că mă rezum la celebrele mănuşi, lame de ras, eşarfe şi alte „bunătăţi”.

Marea parte a bugetului este alocată însă prinţesei mele, aşa cum, orice mumă face! 🙂

Aici intervine marele bai, de fiecare dată. Pe lângă faptul că toate moimele din magazine sunt „chinezării” (să mă ierte chinezii, dar s-a împământenit acest termen şi printr-o definiţie uşor extinsă înseamnă un produs care, deşi întruneşte la momentul cumpărării toate calităţile unui produs de marcă, în scurt timp, suferă de stricăciuni iremediabile şi necesită achiziţionarea unui al doilea produs), toate pisicile interactive doar miaună şi dau din cap, dar asta nu le împiedică să aibe preţuri între 100-150 de ron, toate Barbie (deşi putem deschide magazin din achiziţiile de până acum) îşi schimbă periodic numele şi hainele, devenind astfel tentante pentru mămăruţele dornice de păpuşi, iar de jocuri de inteligenţă, ce să mai povestesc, lipsesc aproape cu desăvârşire.

Mai există, pe ici pe colo, rătăcit, câte un joc interesant, care pune mintea la contribuţie, imaginaţia, sau îndemânarea. Dar, sunt atât de rare, încât veşnic îmi vine să întreb vânzătorii, dacă nu cumva au început să se dea ” pe sub mână”.

Toate ca toate, dar ştiţi ce e de-a dreptul dureros? Faptul că, înnebuniţi de lipsa banilor şi al confortului psihic (că până la urmă la asta se reduce, n-am zis că vreau să devin miliardară, cu toate că n-ar strica) am ajuns să proiectăm şi asupra propriilor copii, teama financiară.

Mi s-a strâns inima, când am văzut-o pe fiica mea, răsfoind ceva pliante cu jucării (i-am zis că le-am luat de la magazin, ca să ştim ce să-i scriem lui Moşu’) şi m-a întrebat serioasă, arătând spre o moimă sclipicioasă: „oare aş putea să-i cer lui Moşu’ asta? Ah nu, nu cred! Nu cred că are Moşu’ atâţia bani!

E trist, e amar atunci când unui pui de om i se ia bucuria de a fi copil şi nu mai crede că, în mod miraculos, Moşu’ poate să aducă orice jucărie, indiferent cât ar costa. Aş vrea să pot dărui acea linişte fetiţei mele…

Poate ca totusi Mosu’ are o mana de ajutor: iata ca Noriel ne ofera o colectie impresionanta de plusuri si jucarii redakai, atat pentru fetite cat si pentru baieti. Hmmm, voua nu vi se pare ca seamana cu spiridusii cei care lucreaza la Noriel?

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu