Campanii de tot felul!

Auch, simt de pe acum că o dau de gard atacând această problemă, dar aşa vitează cum mă ştiţi, mă ridic, mă scutur de praf şi perorez înainte.

Ne apropiem de campanii, din acelea …de politichie 🙂 .

Care mai de care, din vârful actual al piramidei, sau al căpiţei noastre de fân,  se dau în vânt să facă sau să inventeze ceva nou, să iasă în evidenţă.

Spuneam, mai demult, că mi-ar plăcea să avem alegeri în fiecare  an, la cât începe lumea politică să dea ordine de reparaţii, dar acum mă văd nevoită să-mi retrag afirmaţia, pentru că, la cât s-a pus lumea pe treabă, să dea bine în alegeri, se refac momentan toate drumurile- mai ales cele , puţine e drept, care nu trebuiau refăcute şi eu sunt în veşnică întârziere, încercând să ocolesc te miri ce şanţuri apărute peste noapte (oau ce frază lungă!).

Îmi menţin însă dorinţa de alegeri anuale, că măcar aşa oamenii nevoiaşi primesc plăsuţe multe şi o duc şi ei mai bine, o vreme. Apropo de plăsuţe: oameni buni, unde le vedeţi, săriţi pe ele, faceţi-le pagubă tuturor „darnicilor”, dar intraţi drepţi în cabină şi votaţi cu cine vă zice sufletul, nu cu plasa!

Campaniile politice de la noi sunt drăguţe, simpatice, previzibile. Atâta timp cât ai bani pentru praful magic de dat în ochi, eşti bine în sondaje. Pe ici pe colo se mai întrevăd sclipiri, încercări de ieşire din cotidian, dar se calmează repede. Suntem cuminţi.

Cu toate astea, PR-ul politic mi se pare foarte interesant. Poate fi o piatră de încercare pentru un adevarat PR-ist, care ar trebui să se îndepărteze elegant de cutuma plaselor, ţuicilor, mititeilor, sarmalelor şi alte consumabile culinare…

Ce te faci însă atunci când se aşteapta aşa ceva? Ai dezamagi pe toată lumea dacă ai da , de exemplu, o carte cu prezentarea oraşului/judeţului, sau chiar o carte de beletristică, pe care o consideri de calitate, în plăsuţă, în loc de un litru de ulei.

PR-ul politic e jonglerie curată!

Partea cea mai frumoasă este când însuşi subiectul (alesul, mai-marele) ezită să se lanseze în campanii noi, care au acea tuşă de proaspăt, de tărâm virgin, pe care nu se ştie dacă e bine sa calci. Iar atunci omul nostru-furnicuţa de campanie-, care are deja o schemă în minte, cu legături către ce se poate întâmpla, ce e aproape sigur să se întâmple şi alte efecte posibile, ţine şedinţe în care îşi repetă sieşi sau celor care mai au bunavoinţa să asculte aceleaşi propuneri, cu speranţa că , la un moment dat, chiar şi variantele noi vor dobândi o patină a timpului petrecut în şedinte şi vor fi adoptate.

Să lansezi o campanie curată în România e greu, e o piatră de încercare. Aşadar le urez tuturor PR-iştilor politici şi nu numai,  să aibă răbdare, să-şi menţină poziţiile şi dacă tot nu reuşesc nimic, să-şi depună singuri, candidatura! 🙂 Măcar aşa vom avea, cu adevarat, de unde alege nişte feţe noi!

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu