Un inger s-a stins ieri, lasand in urma multa durere. Doi ingerasi mai mici vor sta de paza, langa taticul lor si-l vor intreba, suspinand: unde e mama?
In fata acestor lucruri simti ca te strapunge un cutit si nu mai poti sa respiri si sa misti. Ramai inclestat intr-o realitate cruda, in care nimic nu e drept sau corect, decat daca nu ti se intampla tie. Te simti egoist ca vrei sa te bucuri de ce e al tau, dar printre lacrimi, sufletul iti infloreste, luminat de iubirea propriei familii.
In fata acestor evenimente ne resemnam, ne simtim mici si neputinciosi si nu putem decat sa ne uitam cu scarba la balacareli politice, care-si pierd din importanta si sa oferim un oftat celor care ne intreaba despre lucruri marunte, facandu-i astfel si pe altii, sa-nghita in sec, cu fruntea plecata.
Ingerul era o tanara, cu o familie frumoasa, oameni simpli, care se iubeau, ii respectau pe din viata lor si erau atenti sa nu deranjeze pe cineva vreodata. O boala crunta a rapus-o.
Suntem in prag de sarbatoare si de aceea, pentru a nu mai lasa copiii sa asocieze vreodata venirea Mosului cu rapirea unui parinte, va rog, dragii mei, aveti grija de voi, sa fiti cu adevarat sanatosi; nu lasati ignoranta sau teama de un rezultat, sa va conduca viata. O viata in care te temi nu e traita asa cum ar merita.
Imbratisati-va iubirile, aratati-le tuturor ce inseamna pentru voi si nu uitati cat de pretiose sunt secundele, uneori.
Desi acest articol nu este in ton cu blogul meu, am vrut neaparat sa va reamintesc sa aveti grija de voi! Imi cer iertare daca v-am intristat, dar, asa cum stiti, doar cel care cearta stie sa aline!
Iar pentru inger, Ani, odihneasca-se in pace!
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 
Neaţa!
Vreau să comentez puţin finalul postării, unde se găsesc nişte îndemnuri admirabile ca formă, cel puţin discutabile ca esenţă.
1. „aveti grija de voi, sa fiti cu adevarat sanatosi; nu lasati ignoranta sau teama de un rezultat, sa va conduca viata. O viata in care te temi nu e traita asa cum ar merita.”
Faza tare e că tocmai viaţa nu te lasă să ai grijă de tine. Şi societatea. Vrei să trăieşti, nu dormi nopţile şi dai din coate peste măsură. Neglijezi familia taman pentru a putea avea grijă de ea. Iar în timp, asta se vede şi are repercusiuni asupra sănătăţii.
2. „Imbratisati-va iubirile, aratati-le tuturor ce inseamna pentru voi si nu uitati cat de pretiose sunt secundele, uneori.”
Viaţa nu e iubire. Da, în particular fiecare o doreşte. Atâta că faptele ne contrazic. Oricât de preţioase ar fi secundele, există lucruri muuult mai preţioase de atât – cel puţin la nivel de percepţie socială. Plus că nu poţi îmbrăţişa ceva ce-ţi trage precipitaţii mucilaginoase în retină.
Gabi,
Nu te grabi sa folosesti cuvinte care nu-si au rostul, nu am scris acest “articol” pentru a folosi vorbe goale, asa cum, din pacate faci tu .
Acum e doar momentul in care trebuie tacem, in reculegere.
Tocmai de aceea, prefer sa-ti ascund acest comentariu, incepand de maine, dupa ce imi vei confirma ca ai citit acest raspuns.
Daca consideri ca poti reformula intr-o alta varianta, care sa nu fie lipsita de respect fata de ingerul care a plecat dintre noi, te invit s-o faci.
Nu m-ai înţeles.
Nu am vrut să par nerespectuos faţă de nimeni şi nici nu am spus că foloseşti vorbe goale. Articolul este scris ca vârf de lance pentru o trăire care ţine de intimitatea ta emoţională şi nu îmi permit să comentez acest lucru. Este omagiul tăiu şi oricum ar fi el, trebuie acceptat. Şi eu am procedat la fel când din viaţa mea a dispărut cineva la care am ţinut foarte mult.
Tot ce am făcut eu a fost să îţi comentez finalul, pe care l-am scos din context şi l-am tratat la general. Mi-am ales prost momentul şi locul, dar mi-a secat puţin izvorul sensibilităţii şi nu ştiu încă dc ar trebui să-i fac refill.
Comentariul meu a fost o simplă caracterizare a unor lsituaţii care, după părerea mea, dau bine la urechi dar sunt mai greu de aplicat.
Mai bine şterge-l. Chiar dacă reflectă o realitate, se abate flagrant de la scopul postării. E ca o lalea într-un buchet de trandafiri: frumoasă în sine, dar nepotrivită ca loc.
În altă ordine de idei: Dzeu s-o odihnească.
Noapte bună.
Ce cuvinte sa mai ai cand auzi astfel de vesti…pur si simplu, nu le mai gasesti! 😦
Si cand te gandesti ca punem atat de mult accent pe unele lucruri care nu sunt importante…
Ar trebui sa apreciem mai mult viata…si nu numai…ar trebui sa apreciem tot ce a mai ramas frumos in lumea aceasta! Ar trebui…
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!