Se intampla uneori sa ma „dau in spectacol”, cuprinsa de o „criza de ras”. Am crezut ca este o faza trecatoare, care apartine copilariei, dar m-am inselat amarnic.
E drept, in timp, crizele de ras s-au rarit, dar placerea aceea de a te descarca de toate emotiile, de toate incorsetarile, pana cand ajungi sa uiti de la ce a pornit primul zambet, este incomparabila!
Imi era pofta de o zi frumoasa, in care sa gasesc un motiv sa nu ma incrunt, cu toate ca stiti si voi cat e de greu sa treaca o zi teafara si nevatamata.
Astazi am primit acest cadou, intr-un mod total neasteptat.
Daca va spun si unde s-a intamplat, veti spune ca inventez…Dar nu e asa, va asigur.
La benzinarie, dragii mei, in loc sa ma supar pe preturile exorbitante la combustibil, am ras de abia mai puteam sa respir. Nu, nu de una singura, ci de rasul copios al angajatilor care ajutau soferii sa-si umple rezervorul masinilor.
Si radeau de se prapadeau ca, nu stiu din ce motiv, la o anumita pompa, motorina avea miros de…oaie. Dar mirosea in asa hal, incat ai fi zis ca au oi ascunse in buzunar si ca trotuarul e plin de cas.
Nu puteai sa nu te intrebi care o fi fost motivul pentru existenta acestui parfum pretios, dar va zic sigur ca, in afara de persoanele care stateau la coada la respectiva pompa, ceilalti radeau cu pofta de zile mari!
Orice suparare mi-a trecut si cred ca, daca as fi avut prin apropiere vreo parcare, as fi ramas sa vad deznodamantul. Oricum, nu pot sa nu mi-i inchipui pe cei doi angajati veseli, tavalindu-se de ras, in timp ce urmaresc expresia disperata a „domnilor si doamnelor” care nu au cerut ajutorul si au dat singuri singurei de acest Channel 01, autohton.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 