…fraierii, aşa aş continua eu.
Deşi mi-am propus să nu mă bag în „mondenităţi”, iată că nu mă pot abţine. Nu voi menţiona care a fost evenimentul pe care-l consider ca o ultimă picatură, o provocare să scriu acest articol, cu toate că presa vuieşte şi televiziunea, la fel.
Aici doresc să menţionez ceva, înainte să dezbat tema propusă. Cea mai mare pedeapsă pentru un om, normal psihic (adică fără tendinţe criminale), este să se gândească, toată viaţa, că a omorât pe cineva. Nici o închisoare nu te poate pedepsi mai mult decât o face propriul creier şi propria conştiinţă.
Ceea ce mă scârbeşte însă, este tendinţa societăţii de a manipula inclusiv legile; tendinţa judecătorilor de a se îmblânzi, când e vorba de o „personalitate” , de un om important sau, cel puţin, vizibil.
Cunosc multe cazuri în care oameni au fost omorâţi din imprudenţa diversilor: superstaruri, magnaţi, fraţi, surori, neveste, soţi de vip-uri. Că a fost vorba de vitezomani, că au livrat droguri şi au greşit gramajul, că au ordonat cămătarilor să ” execute” pe cineva, că au bătut, au sechestrat, au violat, au abuzat, indiferent de modalitate, rezultatul a fost acelaşi, una sau mai multe persoane au fost distruse .
Sunt dura astăzi, dar există la noi în ţară o ipocrizie legislativă care doare, îl doare pe omul de rând, care se trezeşte chemat în justiţie pentru ceva ce nu a făcut şi primeşte şi verdict definitiv că e vinovat, îl doare pe cel judecat pentru o faptă petrecută în ţară, pusă pe seama lui, când el era plecat în excursie în străinătate, îl doare pe cel care încasează câţiva ani de carceră, pentru că a îndrăznit să ” şterpelească” ceva de mâncare, iar cei care ucid primesc pedepse cu suspendare.
Rămân perplexă, îngândurată şi tristă, din nou. Vreau o lege curată, clară, un sistem din cel mai dur oţel, pentru a nu-mi fi teamă să ies pe stradă, să vorbesc cu cei de lângă mine, pentru a nu mai bănui, în fiecare om, un potenţial criminal.
https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu
ancagiurgiu 
asa ziceam si eu: dura lex, sed lex!
Chiar asa, ar fi bine ca legea, oricat de dura ar putea fi (pentru ca inca nu e) sa fie aplicata fara exceptie. In sufletul meu, e drept, daca as face vreo prostie, mi-ar placea sa stiu ca pot scapa mai usor, dar poate ca nu ar fi bine, din cauza ca nu as mai fi atenta.
Mie mi se pare ca una din principalele probleme ar fi nu neaparat duritatea si impartialitatea legii, ci faptul ca exista si acum o multime de variante nelegiferate-pedepse lasate in aer, actiuni in justitie care nu au mentionata pedeapsa pentru anumite infractiuni, etc. Suntem destul de descoperiti.
Na, ca am mentionat mai sus topul coruptiei si am uitat de Justitia oarba. Rectific: pe locul 1 Justitia, pe locul 2 Vama, pe locul 3 RAR-ul !
In mod cert, sistemul juridic din Romania este principala cauza pentru care ne zbatem pe ultimul loc din UE, ca niste fluturi beti in jurul lampii ! Ce simplu era ca in Codul Penal sa scrie: „accident auto soldat cu moartea victimei produs din vina inculpatului: 10 ani”; ..moartea a 2 victime: 15 ani, etc, etc. Sa vedem atunci daca te mai risti sa gonesti cu 180 …
La fel si la furat (inclusiv evaziune fiscala, alte infractiuni financiare): ai furat 1.000 euro = 1 an, 100.000=10 ani etc, etc.
Aprobam! Romanul oricum nu stie sa fie corect, decat de frica: Unde esti tu Tepes Voda?…
Acum tepele vin in sens invers, dar, sa speram ca ne vom redresa candva.