Cum cuceresti cu o carte Nemira?

A inceput simplu. Atat de simplu incat ne-am putea incadra in banalele povesti siropoase din cinematografie.

Amandoi, au intins mana spre aceeasi carte, „Iubirea ca o teapa” a lui Alan H. Cohen, de la Nemira. Era ultima de pe raft.

Si-au atins degetele si s-au retras amandoi, ca arsi. S-au privit in ochi. Parca nu ar fi renuntat.

Lui ii venea greu sa se lase obligat de cavalerismul propriu, iar ea considera ca tot va profita de faptul ca e fata si va avea intaietate.

-E a mea, eu am atins-o prima, spuse ea, fluturandu-si genele, convingatoare.

-Imi pare rau, dar imi trebuie neaparat…nu pentru mine, e pentru cineva…se incurca el in inocenta minciuna. Clipea des cand mintea si si-a ascuns privirea pentru a nu-si trada propria fastaceala.

Vanzatoarea li s-a adresat pe un ton impersonal:

-Luati cartea aiai odata sau plecati, ca tre’ sa inchid!

-Nu! au strigat amandoi. O luam!

Nici nu stiau cum vor face asta, dar, intr-un moment de marinimie reciproca, si-au impartit banii de carte si au iesit din librarie.

Pareau desprinsi dintr-o comedie romantica, stand asa, incurcati in propriile vorbe, pe o banca,  in parcul din fata librariei.

-Am putea s-o citim impreuna, nu crezi?

-Ba da, am putea.

– Vrei sa nu ne grabim si sa-mi citesti tu azi, iar eu iti voi citi tie, maine?

-Desigur…

In fiecare zi citeau ,  se-ntristau sau radeau  impreuna, cu fiecare pagina parcursa.

Incet-incet au inceput sa citeasca mai putin, parcurgand in loc de zeci de pagini, cate un paragraf, de teama de a nu termina lectura prea repede si a spulbera motivul intalnirii lor, in fiecare zi.

Apoi s-au trezit, tinandu-se de mana, apropiati, pe aceeasi banca, reluand pentru a nu stiu cata oara cartea. Pana cand, intr-o zi, obosita de atata rasfoiala, cartea a fost martora sarutului lor.

Anii au trecut, iar cartea troneaza in biblioteca lor, caci si-au daruit-o unul altuia, inundati de dragoste, alaturi de singurul certificat roz pe care-l poate un om primi in viata.

Chiar si acum isi zambesc, privindu-se intr-un  fel anume, cu gandul la bizara lor declaratie  de iubire, rostita la Starea Civila,  scrisa  in spiritul lecturii ce i-a unit:

Constrangere conventie civila . STOP.

Intrebare formulata. Raspuns DA. STOP

Urare: dragoste, copii, bani. STOP

Pastrat carte la comun, cumparat biblioteca pentru ea. STOP.

Fericire pana la adanci batranete. Fara Stop.

Articol propus pentru proba a XV-a din concursul SuperBlog 2012.

https://ancagiurgiu.wordpress.com Textele şi fotografiile de pe acest site pot fi preluate DOAR cu acordul expres al autorului şi cu precizarea OBLIGATORIE a sursei! Autor blog : Anca Mihaela Giurgiu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria concurs

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s